Uneori mai puține voturi sunt mai multe.

Săptămâna trecută a avut loc Adunarea Generală de alegeri a F. R. H. A fost o incursiune interesantă în viața handbalului românesc. Așa cum am mai spus, am trăit un deja-vu, o situație foarte asemănătoare cu aceea de acum opt ani. Atunci, câțiva oameni de handbal mă informau - în timpul alegerilor - că voi fi noul secretar general al federației, deși eu nu știam nimic despre asta.

Acum îmi spuneau - înainte de vot - cum voi fi, oricum, cooptat în federație, de parcă deja aș fi pierdut încă dinainte de a începe să concurez. Antrenori, ziariști, oameni cu multă experiență în handbal, au constatat justețea și calitatea programului meu, precum și că am fost cel care a punctat cel mai bine în presupusa campanie electorală.

Unul dintre votanți a zis că am fost prea tehnic, că am vorbit prea mult de handbal și nu i-am mințit frumos. E clar, dacă a fost vorba de o asemenea prezentare a strategiei, eu eram în filmul greșit.

Ce arogant și ce performant (în sensul îndeplinirii propriilor dorinţe, doar a propriilor interese) au acționat cei care au sunat cu luni și săptămâni înainte de alegeri momindu-i pe cei care aveau pâinea şi cuţitul în mâni, a se înţelege că este vorba de cei care au votat) cu funcții, cu influență, cu diverse poziții, cu ajutoare sau mințindu-i frumos.

M-au căutat și pe mine ambele tabere înainte de a îmi depune candidatura. Era uşor să trec într-una dintre ele și să aștept deznodământul.

Când am observat ce fel oameni sunt implicați, mi-au venit în cap cuvintele unui fost președinte "Oare cu ce a greșit aceasta țară ca să aibă de ales doar între doi comuniști" (în cazul de faţă, oportuniști ajunși cu sprijin politic în vârf ).

Cele două echipe, masive, cu o logistică impresionantă în spate, și-au făcut listele din timp, și-au împărţit voturile cum au ştiut mai bine.

Am fost întrebat cu cine am lucrat în această campanie, care parte a presei a fost de partea mea. Au fost doar câțiva prieteni, care, de altfel, m-au avertizat din timp despre ce s-ar putea întâmpla.

În rest mass media și-a făcut treaba așa cum a crezut de cuviință. Eu nu stau mă laud că aş sta drept, pentru că, din când în când, mă doare spatele (discopatie lombară). Am fost, ca întotdeauna, corect față de mine și faţă de handbal, iar capul nu l-am aplecat niciodată.

Cred că am primit voturi de la cei care chiar stau drepți, încercând să nu se poziționeze în funcție de interese, sau să nu se lase influențați, convinși de alții. Tocmai de aceea cred cu tărie că voturile mele, puţine, sunt mult mai importante întrucât reprezintă triumful calităţii asupra cantităţii.

Apreciez enorm ce mi-au scris o mulțime de oameni implicați în handbal, care m-au felicitat pentru atitudine și pentru mesaj!

 Mulțumesc celor care au fost alături de mine în încercarea de a trezi handbalul românesc din marasmul în care se tot afundă!

Handbalul a ales democratic. Ha, ha!

Încă patru ani tânjind după meritocrație!